𝚃𝙸𝙿.𝚊𝚛

Locuirea colectivă culminează studiul nostru asupra înțelegerii locuirii ce s-a format timp de doi ani în atelierul @studioghenciulescu - si continua sa se aprofundeze și în prezent - un fapt complex, profund legat de context temporal si spatial, de obiceiuri, de oameni și de toate raporturile dintre acestea. In cazul acesta, situat in cartierul (zona) Giurgiului, pe strada Toporași am primit un raport în plus față de care să proiectam : o structură preexistentă ce se află pe mijlocul sitului dat drept exercițiu. Regulile destul de simple, dar provocatoare pe parcurs, propuneau ca pastram structura sub ce formă considerăm benefica spiritului nostru. Ca prim caz, acest proiect își găsește sursa de inspirație în morfologia urbană a orașelor orientale, remarcându-se printr-o volumetrie masivă, o compoziție compactă și o relație specifică între înălțime și plin. Inspirat de urbanismul oriental, volumul este modelat prin „scobire”, creând logii și ganguri ce mediază limita public-privat. Noua construcție se mulează pe structura preexistentă, înfășurându-se în jurul stâlpilor de beton care devin contra-formă generativă. Peste acest ansamblu plutește o „cutie” metalică suspendată, extinsă spre curte prin bovindouri. Circulația este organizată pe o structură metalică mediană, tip coloană vertebrală, ce conectează volumele prin cursive. La interior, apartamentele preiau modelul interbelic cu hol central distribuitor, în timp ce sinceritatea tectonică este păstrată prin expunerea structurii de metal și beton. Larisa Danciu

PART 2 : ro: Acum două primăveri am început să lucrăm la un proiect foarte special pentru noi, prin care am descoperit cât de mult ne place researchul, cât ne place să scotocim, să cotrobăim. Da, suntem niște tocilari și ne place :)) — cam atunci am acceptat asta. Pe lângă toate astea, studiul locuirii în cvartalele bucureștene Panduri și Vatra Luminoasă a fost ocazia prin care am cunoscut-o pe Ilinca Pop. Ne-a fost îndrumătoare pe tot parcursul proiectului și ne-a rămas aproape și după ce l-am terminat. Acum stergem praful de pe acest capitol din tipar și speram să va trezim interesul cu o mică parte din studiul nostru. en: Two springs ago, we started working on a very special project for us, through which we discovered how much we enjoy research, how much we love to rummage and dig around. Yes, we’re a bit nerdy, and we like it :)) — that’s about the time we embraced it. Besides all this, the study of living in the Bucharest neighborhoods of Panduri and Vatra Luminoasă was the occasion through which we met Ilinca Pop. She guided us throughout the project and has stayed close even after we finished it. Now we’re dusting off this chapter from the press and hope to spark your interest with a small part of our study. Timea Cristea, Andrei Ștefan, Miruna Roșu, Medeea Sandu - 2024

PART 1 : ro: Acum două primăveri am început să lucrăm la un proiect foarte special pentru noi, prin care am descoperit cât de mult ne place researchul, cât ne place să scotocim, să cotrobăim. Da, suntem niște tocilari și ne place :)) — cam atunci am acceptat asta. Pe lângă toate astea, studiul locuirii în cvartalele bucureștene Panduri și Vatra Luminoasă a fost ocazia prin care am cunoscut-o pe Ilinca Pop. Ne-a fost îndrumătoare pe tot parcursul proiectului și ne-a rămas aproape și după ce l-am terminat. Acum stergem praful de pe acest capitol din tipar și speram să va trezim interesul cu o mică parte din studiul nostru. en: Two springs ago, we started working on a very special project for us, through which we discovered how much we enjoy research, how much we love to rummage and dig around. Yes, we’re a bit nerdy, and we like it :)) — that’s about the time we embraced it. Besides all this, the study of living in the Bucharest neighborhoods of Panduri and Vatra Luminoasă was the occasion through which we met Ilinca Pop. She guided us throughout the project and has stayed close even after we finished it. Now we’re dusting off this chapter from the press and hope to spark your interest with a small part of our study. Timea Cristea, Andrei Ștefan, Miruna Roșu, Medeea Sandu - 2024

🌱 spring is here, time to schedule watering your garden tb to 2024 summer ad-hoc urban exploration of informal green practices in Panduri with @medeea.sandu @timea.cristea @andreiiii14_ @_miruna.ioana trusting the potential of storytelling not necessarily as a means to an end, but as a task in itself, we looked at ways in which caring for the green inner courtyard shaped home-making in Panduri and how the community’s actions participate in changing the general public’s perception of the cvartal, which until recently stood simply as a symbol for Socialist realism building ambitions in Romania thanks @kajetjournal for the opportunity to extend an academic seminar into this collaboration with my former students and the CoNECT /JPI Urban Europe consortium for having me tell this story last summer @danielacalciu 1/ detailing of building D, with buildings A and B sectioned, as represented together with the residents. Drawn by Timea Cristea, Medeea Sandu, Miruna Roșu, Andrei Păsărică 2/ building C facing South, Arhitectura RPR no. 9, 1957 3-4/ Panduri inner courtyard @timea.cristea 5/ children assembly in the courtyard, photo courtesy of Alina Stanescu (resident)

Cum termini un țesut? Aceasta a fost una din principalele întrebări ale acestui proiect. Așezarea pe sit a fost un punct de plecare foarte important care a dat tonul întregului proiect. Eram în anul doi și, cumva, forma a venit destul de instinctiv (la prima corectură mult mai exagerată), însă totuși având în minte niște lecții pe care le-am învățat din analiza de sit: lipsa acută de spații verzi, lipsa interacțiunii locuințelor cu strada, a spațiilor de întrevedere. Cred că aici a fost și prima dată când ne-am lovit de contradicția aceasta între nevoia de intimitate, dar și de a avea o oarecare relație cu orașul, strada, vecinii. Am lucrat mult cu diagrame de plan doar ca să vedem cum ne-am putea așeza în capătul acesta de țesut, parcă între lumi. Situl e în spatele unor blocuri de pe Calea Călărași, fix în capătul unei străzi ce se termină ambiguu într-un gol ciudat. În paralel dezvoltam și proiectul de locuire în sine, încercam să ne imaginăm ce fel de viață duc aceste 5 case. Am ajuns să propunem o locuire împreună, cu o curte comună mare, susținută de un spațiu interior, și acela comun, acestea preced golul din țesut. La stradă e un spațiu comercial simplu, pentru cartier, pentru vecini. Fiecare casă se bucură de propriul spațiu verde și are propriul fel de a funcționa, de a se uita spre tot ce o înconjoară și o definește, fie că e vorba de curte, calcan, bloc. Ele se mai întâlnesc la ultimul etaj, dar într-o cu totul altă ipostază; dacă la parter totul se leagă și casele se țin una pe cealaltă, la etaj vedem cât de independente sunt de fapt. Trecere fluidă, gradată, spațiu de acomodare, liniște, grijă. Timea Cristea Miruna Roșu the text in English is in the comments

Revenim cu un nou proiect de 5 case din cadrul atelierului @studio_ghenciulescu , cu un punct de plecare diferit. Acesta a rezultat dintr-o analiză a țesutului urban din jur, unul divers și fragmentat, rezultat din suprapunerile istorice ce își simt prezența și ce sunt într-o continuă schimbare. Datorită unui cordon de intrare preexistent am putut lega ansamblul de Calea Călărașilor și realiza o trecere graduală de la spațiul public la cel privat prin înșiruirea a 4 straturi (accesul public de la bulevard, grădina comună a locuințelor, grădinile private, locuințele), acestea îndeplinind diversele nevoi ale locuitorilor și având grijă la diminuarea urmărilor de reîmpărțire și “supraprivatizare”. Locuințele sunt protejate în ultimul strat de agitația bulevardului, așezându-se la strada secundară din zona de case. Cele 5 case preiau ideea de profunzime din tipologia caselor vagon din jur, dar se adaptează la această locuire “înghesuită” și colectivă, ceea ce face necesară existența unor curți de lumină. Locuințele se întrepătrund ca niște piese de “tetris” și formează această fuziune a două moduri de locuire, la bloc sau la casă, de obicei considerate contradictorii. Volumul de locuințe prezintă o față fragmentată la bulevard și un front unitar, cu o prăvălie la parter, la strada secundară (ce trimite la specificul caselor cu prăvălii de altă dată ale zonei). Tratarea fațadei este diferită pentru fiecare locuință, aceasta urmând împleticirea creată. Totodată, dorește să rupă monotonia unui monovolum și face apel la tencuielile interbelice bucureștene pentru a menține identitatea fiecărei case și a împiedica posibila modificare improvizată, de obicei cauzată de banalitate și lipsa unei identități a lucrului personal. Andrei Stefan - Tip.ar Medeea Sandu - Tip.ar @andreiiii14_ @medeea.sandu

Trecem mai departe la un nou exercițiu — cel al proiectării a cinci locuințe unifamiliale, reprezentând totodată și ultimul proiect al anului II. Dacă în exercițiul precedent ne-am concentrat pe înțelegerea nevoilor și modului de locuire al unei singure familii, acum provocarea s-a extins: a trebuit să analizăm cum pot coexista cinci case pe aceeași parcelă, cum se pot raporta între ele și, în același timp, cum pot locui împreună familii diferite, menținând un echilibru între intimitate și viață comunitară. Proiectul s-a inspirat din Moriyama House și din ideile lui Christopher Alexander privind importanța creării de spații exterioare pozitive. Ne-am imaginat cinci volume independente, integrate într-un ansamblu care funcționează ca un mic parc, în care locuințele par să plutească printre grădini și curți. Parcela a devenit instrumentul principal de proiectare. Am privit situl ca pe un țesut, în care fiecare casă reprezintă o parcelă dreptunghiulară. Acestea au fost așezate pentru a forma o curte comună, spații de trecere și o continuitate în dispunerea volumelor. Volumetria caselor a pornit de la forme simple, dreptunghiulare, din care am decupat pentru a crea terase private și logii. Aceste decupaje au dat naștere unor forme neregulate, pe care le-am organizat astfel încât terasele să comunice între ele și să se deschidă spre curtea comună. Structura metalică a locuințelor a fost gândită să rămână vizibilă atât la interior, cât și la exterior. Soclul de beton, inspirat din ruinele antice, conectează toate locuințele și terasele, contribuind la o delimitare clară a spațiului și oferind ansamblului un caracter unitar. @studio_ghenciulescu Danciu Andreea Larisa - TIP.ar Soare Liana

În cadrul atelierului @studio_ghenciulescu , exercițiul de locuire unifamilială – anul II, revenim cu un nou proiect realizat în aceleași limite: o amprentă de 8x8 metri. De această dată, punctul de pornire nu este un personaj sau o cameră specială, ci o idee de organizare planimetrică. Proiectul urmărește prezența a două volume (camere) care pot fi percepute din orice punct al casei. În acestea se află funcțiunile principale, iar spațiul dintre ele devine o zonă de traversare și legătură, unde se dezvoltă funcțiunile secundare. Cele două volume se disting atât prin formă și proporții, cât și prin materialitate: corpurile sunt realizate din beton armat aparent, iar spațiile dintre ele din CLT, marcând o diferență clară între părțile structurale și cele de umplere. La ultimul nivel, această relație se păstrează și se lasă văzută și de la exterior, prin continuarea unui singur obiect și a spațiului de legătură adiacent. Miruna Roșu - TIP.ar @_miruna.ioana

Continuăm cu exercițiile anului II din cadrul atelierului @studio_ghenciulescu , respectiv exercițiul 2, care pentru mine reprezintă un pas important în formarea noastră ca arhitecți: locuința unifamilială. Acest proiect marchează un salt în două direcții : mediul urban și tema locuirii, abordată într-o manieră mai aprofundată decât în anul I. Fiind primul proiect care se raportează direct la oraș și la locuire, situl propus se află într-o parcelare interbelică, situată într-o zonă centrală, dar ferită de agitația bulevardului printr-un paravan de blocuri din perioada socialistă. Proiectul locuinței ține cont de limitările impuse de reglementările urbanistice, care se împletesc cu partea creativă "cea mai plăcută " de a-ți imagina un scenariu și o atmosferă, un anumit mod de a locui. Proiectul prezentat pornește de la un scenariu ușor idilic, inspirat de contextul istoric al vechilor case din parcelare în care, odinioară, locuiau intelectualii și clasele mai înstărite. Așa se naște ideea unei familii centrate în jurul unui personaj principal: profesorul de istorie, pasionat de arhivarea obiectelor și documentelor. Locuința se compune din două gesturi puternice: concavitatea și camera specială a arhivei. Concavitatea este folosită într-un sens asemănător arhitecturii baroce ,acela de a te invita în interior și, în acest caz, de a crea o continuitate vizuală între spațiul public (strada) și interiorul terenului, generând un mic buzunar de vegetație unde se așază tipica bancă de lângă poartă, element tot mai rar întâlnit în mediul rural. Camera arhivei este dispusă într-un mod aproape parazitar pe fațada principală, perturbând concavitatea și subliniind, astfel, importanța sa în ierarhia spațiilor. Pentru restul detaliilor și elementelor care alcătuiesc proiectul, voi lăsa desenele să vorbească de la sine. Andrei Stefan-TIP.ar @andreiiii14_ English version in the comments

Înainte de proiectul care presupunea proiectarea locuinței unei familii, @studio_ghenciulescu a propus un exercițiu numit Casa de păpuși. În echipe de câte doi-trei, a trebuit să realizăm machetele unor diverse exemple de locuințe, la o scară care să ne permită să lucrăm cât mai în detaliu. Scopul era să recreăm o fotografie din spațiul pe care l-am ales, să înțelegem în miniatură cum funcționează acel spațiu, lumina, să îi înțelegem sensul în acea locuință. A fost, de altfel, un exercițiu foarte interesant pentru a-ți da seama de scara obiectelor, de a observa proporțiile și dimensiunile lucrurilor pe care, de altfel, le avem zilnic în jurul nostru — a fost probabil cea mai interesantă parte. Desenul de mână e o unealtă care te ajută să fii conștient de scara a ceea ce proiectezi de multe ori, dar o machetă e chiar cu totul diferită. Ulterior, am realizat același tip de model și pentru un loc special ales din propunerea fiecăruia. A fost satisfăcător, cu siguranță, și tindem să credem că a fost mai revelator decât o clasică randare. 1. Itsuko Hasegawa /// House in Shimorenjaku 2. EMBT, Casa La Clota., Barcelona 3. Cula Duca, Măldărești 4.Terra e Tuma Arquitetos Associados, Casa en Vila Matilde, São Paulo Mulțumim pentru experiență! TIP.ar The English version of the text is in the comments.

Astăzi trecem la un nou exercițiu, de data aceasta în cadrul atelierului @studio_ghenciulescu , primul din anul 2, în care am analizat un sat aflat în apropierea, dar nu chiar la marginea Bucureștiului: Siliștea Snagovului. Atelierul a fost structurat în cinci echipe principale, fiecare având ca temă studierea diferitor locuri: limitele, răscrucea și rețeaua de drumuri; gospodăria comună și @statia.de.cercetare ; gospodăriile individuale; schitul, cimitirul și împrejurimile. Eu am făcut parte din echipa care a studiat gospodăriile individuale. În căutarea unui amplasament potrivit și în urma numeroaselor vizite pe sit, am descoperit pe strada Curții o locuință care mi-a trezit amintiri — o curte ce semăna cu cea a bunicilor mei, dar care avea un element distinctiv: o a doua poartă spre stradă, ce ducea către o alee mărginită de stupi de albine. La intrarea prin poarta principală, în dreapta se afla casa, cu „camerele bune” orientate spre stradă, dar protejate de privirile trecătorilor printr-o grădină de flori. În spate se găsea bucătăria de vară, iar în stânga — o perdea de viță-de-vie care delimita zona de locuire de partea dedicată activităților apicole: stupii și casa veche. Mi-am propus să creez o relație între spațiile locuite și să facilitez mica afacere cu miere de albine. Astfel, am propus patru intervenții destul de minimale, astfel încât să nu alterez imaginea satului: „vatra” sau obiectul scării care unește locuința principală de fosta bucătărie de vară; amenajarea mansardei ca spațiu de locuit pentru nepotul proprietarilor; extinderea fostei bucătării printr-un perete transparent; crearea unui spațiu de vânzare pentru produsele apicole. Acest proiect rămâne aproape de mine, deoarece a fost primul meu contact cu o situație reală, cu un sit care exista, cu oameni care mi-au spus cum își desfășoară activitățile. 1: Copertă 2: Plan parter before 3: Plan parter after 4: Plan mansarda 5: Secțiune lungă before 6: Secțiune lungă after 7: Secțiune scurtă before 8: Secțiune scurtă after 9: Fațada lungă before 10: Fațada lungă after Miruna Roșu - TIP.ar @_miruna.ioana English version in the comments

Am revenit cu un ultim proiect de locuință pentru o persoană, acesta fiind și el diferit de cele anterior prezentate. Datorită diferenței de abordare a atelierului @atelier.alexandru.calin , aceste tipologii au fost împărțite aleatoriu, cazul meu fiind să aprofundez casa cu stâlpi. Șusta acestei abordări a fost ca noi să alegem un tip de sit fictiv, pornind de la câteva imagini – ca referință de atmosferă – ce prezentau terenuri în diferite ipostaze: câmpuri întinse, împărțite doar de niște limite de hotar din piatră, un câmp înverzit cu un orizont obturat de copaci și altele, poate simple, dar care se puteau mula pe ce scenariu ne inspira. Toate acestea pentru a experimenta, pentru prima oară în anul 1, ce înseamnă caracterul unui loc și cum influențează acesta obiectul arhitectural. În cazul meu, am ales un teren cu o alunecare violentă de teren, care, la bază, avea o pădure, iar la capătul acesteia, un izvor de apă ca limită pentru câmpurile pieptănate ce se continuau în orizont. Inspirată de cazul studiat, în combinație cu personalitatea locului, scenariul meu își propunea locuința unui pasionat fotograf de păsări. Această izolare intangibilă, creată prin suspendarea locuinței în punctul cel mai înalt al terenului, îi oferea o atenție neîntreruptă către peisaj, cu două terase rabatabile, pentru a se închide total de lumea exterioară, asemănător camerei obscure. Propunerea a evoluat dintr-o casă cu stâlpi într-o casă lungă cu stâlpi, pentru a accentua focusul principal al fotografului. La nivelul superior, cel de acces, de pe terasa mică, se prezintă locuința redusă la minimal, ajungând ca toate necesitățile locuirii să fie reduse la un singur obiect lung, ca nucleu. La nivelul inferior există atelierul de fotografie, folosit ca loc de expunere, și o mică cameră obscură. Acest proiect mi-a încheiat primul an cu drag și a fost o primă experiență pentru intuiția necesară în următorii ani, pentru înțelegerea caracterului unei zone, a unui sit și cum acest fapt influențează evoluția arhitecturii — acest caracter care, în siturile complexe urbane, cuprinde multe valori ce pot fi o sursă de inspirație pentru fiecare proiect. Medeea Sandu - TIP.ar @medeea.sandu