@otoderica is a visual artist from Iași whose practice unfolds at the intersection of affective recycling and subtle intervention. Her works often begin with pre-existing materials or objects—either from her own artistic trajectory or everyday, found elements—which she transforms through simple gestures of rearrangement, enhancement, or poetic appropriation.
She studied at the “George Enescu” National University of Arts in Iași, where she earned a Bachelor’s degree in Mural Art, as well as a Master’s and a PhD in Visual Arts.
Working with textile objects, photography, installations, and interventions, she explores contextual forms presented in both solo and group exhibitions in Iași, Timișoara, Bucharest, Venice, and Manchester. Her exhibition history ranges from early solo shows such as “Wannabe. Exercises in Visibility” (2008, Atelier 35, Bucharest) to more recent projects like “Building Pink Futures” (2024, Beciul lui Drossu, Iași).
Mulțumesc tuturor celor care ați fost alături de mine la vernisajul expoziției Coregrafii ale rezistenței. A fost cu energie bună, cu feedback-uri sincere, iar prezența voastră a dat sens întregului demers.
Mulțumesc Oanei Nae pentru încredere, pentru felul atent în care a susținut și a pus în cuvinte acest proces artistic — și pentru o colaborare care a crescut firesc și frumos.
Mulțumesc lui Tudor Pătrașcu pentru sprijinul concret și generos în producția lucrărilor, în spațiul atelierului-galerie, care chiar funcționează ca o platformă de solidaritate.
Mă bucur că am reușit să dau formă acestui proiect personal și că a putut fi împărtășit. Nu a fost ușor — am avut și propriile rezistențe; a fost, probabil, cel mai intens aprilie de până acum — dar cu atât mai prețios..
Expoziția „Țesătura Timpului”
Andreea Pricop & Oana Toderică
Vernisaj : 21 aprilie, ora 18:00
Perioada: 21 aprilie – 11 mai 2026
Curator: Dana Lungu
Galeria Arteast
Artistele Andreea Pricop și Oana Toderică propun o incursiune în ceea ce poate fi numit „metrologia afectivă” a existenței, unde timpul nu mai este o succesiune liniară de unități discrete, ci un câmp de forțe, o materie care se lasă modelată, filtrată și, în final, locuită prin gestul artistic.
Proiectul „Țesătura Timpului” se construiește pe un fundament teoretic solid, care face trecerea de la estetica receptării la noile ontologii ale mișcării și gestului. Dialogul dintre cele două artiste este mediat de concepte precum „opera deschisă” și „gestul minor”, care oferă rigoare intelectuală experimentului vizual.
La Andreea Pricop, privitorul devine un „lector” care descifrează un text vizual nearticulat, transformând „neștiința” într-un moment de grație. Obiectele textile realizate de Oana Toderica din materiale domestice funcționează ca dispozitive sensibile de măsurare și reglare a trăirilor. „Țesătura Timpului” reușește să sintetizeze căutări artistice profunde într-un discurs coerent despre condiția umană într-o lume accelerată. Artistele demonstrează că arta nu este doar o formă de comunicare, ci un mod de a fi în timp, o tehnică de a negocia cu „vidul” și cu „plinul” existenței. (Oana Maria Nae)
Un pic de magie.. într o mică lucrare mobilă formată din obiecte reciclate.. staniolul de la bănuți de ciocolată, drob de sare, sârmă din sertar, lut întărit accidental.
Pe lângă agitația și provocările obișnuite zilelor noastre, am avut și multe momente fericite: timp cu oameni dragi, locuri noi descoperite, proiecte interesante, colaborări frumoase - pentru care sunt recunoscătoare. Mi-am amintit că am văzut anul asta licurici sclipitori pentru prima dată și m-am bucurat ca un copil 🙂
Lucrarea a fost expusă vara asta în grădina Cinemascop, Eforie S (cu mai puține elemente)
„Lucrare strânsă” este ghemul rămas după ce am folosit sfoara într-o intervenție performativă in pădure, al cărei material păstrează încă urmele acelei interacțiuni cu natura.
Văd această lucrare ca pe un experiment sau o schiță dintr o serie din care păstrez un ultim moment, nu întregul proces. Astfel, ghemul devine o formă redusă și concentrată a unei experiențe mai largi.
Lucrarea (2024) face parte din experiența/ expoziția AltReal - „Natural Bond 1–5. Retrospectivă 2021–2025”, la Teatrul Național București, care mai poate fi vizitată până pe 12 decembrie, între 12:00–18:00, foaier Rotonda, TNB (Sala Mică).
Cateva imagini de la workshopul de joi unde am explorat împreună cu studenții de la Facultatea de Psihologie a Universității „Petre Andrei” din Iași diferite perspective pentru accesarea stării de flow — acel moment în care timpul se dilată, iar noi suntem deplin absorbiți într-o activitate.
M-am bucurat să fiu alături de Georgiana Petrache și Simona Berghi, la invitația doamnei decan Cristina Stoica.
Mulțumesc pentru deschidere, întrebări și feedback-uri și pentru tot acest timp de prezență, reflecție și creație.🤗
O lucrare din vara asta cu flori culese. uscate și expuse în cadrul Natural Bond 5.
Florile astea micuțe si presate îmi amintesc de tatăl meu care era un mare iubitor de natură.
O reflecție asupra memoriei, un gest personal de conservare, o recuperare a unei sensibilități (moștenite) pentru frumosul natural.
Monument NEuitării
Intervenția discretă și scurtă de azi de pe zidul ce mărginește cartierul Dallas, ce a urmat atelierului de ieri, din cadrul Street Delivery.
Ieri am modelat emoții cu plastilina, am reprezentat lucruri care ne bucură, le-am transformat în zâmbete care au venit azi la pachet cu "fapte", provocări sau întrebări.
Expoziția MOMENT CUANTIC ÎNTREG,
MITOLOGII PERSONALE propune o explorare a spațiului interior ca teren de cercetare și transformare, acolo unde fragmentele experiențelor individuale se coagulează într-o constelație de sensuri personale . Expoziția nu oferă o narațiune lineară, ci mai degrabă un teritoriu al posibilităților – un „moment cuantic” în care identitatea, memoria și mitul personal coexistă, interferează și se rescriu.
Trezește-te, Natural Bond 5, august 2025
Obiect textil din lână împâslită manual, perna provoacă la reflecție critică invitându-ne să chestionăm „mersul lucrurilor” prin alegeri conștiente.
Lucrarea propune un exercițiu de reevaluare: ce merită păstrat, ce are nevoie de o nouă perspectivă și ce ar trebui lăsat în urmă?
Cuib - Natural Bond 5, Vadu Oii, Buzău
Cuiburile din lână împâslită sunt create în contact cu corpul uman și negociază granița dintre gest și obiect. Ele pot funcționa ca adăposturi provizorii pentru păsări , dar și ca locuri de odihnă pentru părți din noi, pentru obraz, mână sau pentru picior, de exemplu.
Procesul manual, direct, transformă un material protector într-o invitație la reflecție asupra felului în care ne raportăm la natură și la propriile nevoi.
Lucrarea îmbină preocuparea ecologică cu dimensiunea senzorială și afectivă, reamintind nevoia noastră de spații de protecție – nu doar fizice, ci și emoționale – în care să ne putem reface forțele și regăsi direcția.
