mulțumesc.
Am avut un moment cu părinții mei în care i-am întrebat câteva întrebări despre noi, despre copilăria mea, despre momentele care m-au format. Sunt întrebări pe care cred că ar trebui să le punem părinților noștri înainte să fie prea târziu, întrebări care ne ajută să înțelegem cine suntem cu adevărat și de unde venim. E o oportunitate de a ne conecta mai profund cu cei care ne-au dat viață și de a păstra vie amintirea lor, chiar și după ce nu mai sunt alături de noi. Te invit să le pui acum, pentru că este important să-i cunoști în timp ce sunt încă lângă tine
Am o caserolă și vreau s-o umplu cu aventuri de la voi.
Lăsați-mi în comentarii cele mai random, interesante sau nebune experiențe pe care ar trebui să le încerc măcar o dată în viață.
Din două în două săptămâni aleg una și mă duc s-o trăiesc.
Uneori uităm cât de mult au sacrificat bunicii noștri.
Ei au crescut repede.
Au muncit devreme.
Au trecut prin lucruri despre care mulți dintre noi doar citim.
Și totuși, din tot ce au avut puțin, ne-au dat nouă tot.
Timp. Grijă. Răbdare. Iubire din aia simplă și necondiționată care nu cere nimic înapoi.
Și poate n-o spunem suficient…
dar ce noroc incredibil e să fi fost iubit așa.
am 1 leu și o idee care probabil nu are sens
vreau să-l transform într-un rolex
fără bani în plus
am văzut că se poate
acum vreau să văd dacă e chiar pe bune
dacă vezi asta… poate mă ajuți cu primul trade
Am stat 10 minute cu bunica mea și am pus întrebări simple.
Despre viața ei, despre cum era când era de vârsta mea, despre lucruri pe care nu le-am întrebat niciodată.
Și mi-am dat seama cât de ușor îi lăsăm să devina doar „bunicii noștri”.
Nu mai vedem omul, povestea, viața întreagă din spate.
Doar prezența.
Proiectul ăsta se numește „ca să nu-i uităm”.
Dar adevărul e că nu uităm când pleacă.
Uităm înainte, când nu mai întrebăm, când nu mai stăm, când nu mai ascultăm.
Dacă ai bunici, mergi la ei.
Stai jos. Pune întrebări. Ascultă.
Pentru că într-o zi o să vrei să-ți amintești exact cum erau.
Eu și cu băieții mei suntem în mileniul 3…
filmăm în 360, dar tot ne strângem să râdem la aceleași prostii.
@mbbfw_official . a fost decorul,
dar adevărul e că mi-a prins bine să-i revăd pe ai mei.
Râsuri, glume, momente din alea care nu se planifică…
dar rămân.
Nu mă sperie zilele proaste, acolo e clar că am dat-o în bară și merg mai departe. Mă sperie zilele alea bune în care sunt full, răspund la mailuri, am call-uri, par mega ocupat și totuși nu fac nimic care chiar mă duce mai aproape de ce vreau. Sunt foarte bun la a-mi umple ziua ca să nu-mi dau seama că stau pe loc. Panoul ăsta e doar un mod de a nu mă mai păcăli singur. Pentru că dacă nu îți alegi tu direcția, o să fii foarte eficient la a construi viața pe care n-o vrei.
