Dana Rogoz

Gata, plec iar la drum! Maine, 19 mai, jucam "Domnisoara Iulia" regia Andrei si Andreea Grosu, in cadrul Festivalului International de Teatru. Apoi pe 25 mai, vom juca "Proof" la Ploiesti, la Teatrul Natiei. 1. Sper ca v-ati luat bilete! Daca nu, mai gasiti cateva pe @unteatru . 2. Sper ca va plac fotografiile făcute de Radu. Nu de alta, dar mi-am mai pastrat cateva cadre pentru o postare viitoare.

Cu Marius Manole am ras de mai multe ori in viata pana la lacrimi: in culisele teatrului, in pauzele de la filmari, dar iata ca am facut-o si in autorulota noastra, la podcastul "Cu inima la vedere". V-am lasat link-ul in bio, pentru a urmari acest episod, care descrie, de multe ori cu umor, situatii de vulnerabilitate, de empatie, de revelatie, de curaj. Multumesc, @mariusmanoleoficial

Nu pot sa va spun cat de tare ma bucura faptul ca le pot citi copiilor din cartier luna de luna si ca, impreuna cu Elena Kuji, am creat Cercul Micilor Cititori din Cartierul Icoanei-Ioanid, adunand laolalta zeci de copii, in spectaculoasa biblioteca a Casei Vintila Bratianu. Imaginile sunt de la ultima noastra intalnire. Era cat pe ce sa întârziem, pentru ca aveam URIASE probleme cu capul de unicorn, care nu statea EXACT cum si-ar fi dorit Lia. Dar, intr-un final, am ajuns la timp pentru o lectura extrem de placuta, alaturi de cei mai mici si dragalasi vecini-cititori. Maine ne vedem iar cu totii la Casa Bratianu, cu carnetelele de mici cititori pregatite, iar dupa aceea, ATENTIUNE - ATENTIUNE, de la ora 13:00, voi citi pe str. DUMBRAVA ROSIE tuturor celor care vor sa ne viziteze cartierul de Ziua Bujorului. Strada va fi inchisa traficului si deschisa activitatilor creative tot weekendul. Asa ca m-am oferit sa le citesc si eu micutilor din cartier sau din afara lui, de aceasta data. Ce ziceti? Ii aduceti pe cei mici sa asculte povestile citite de mine [si alese, cel mai probabil, de copiii mei]?

Copiii adorm după negocieri din ce în ce mai lungi, noi filmam aceasta rubrica din ce in ce mai tarziu, ochii imi sunt din ce in ce mai obositi si cuvintele mi se leaga din ce in ce mai greu :) Dar tot sper sa va bucure acest nou episod cu recomandari culturale: 1 film, 1 carte & 1 spectacol de teatru.

Pe 23 mai, la Jidvei Weinland Trails, alergi printr-un peisaj de poveste. Eu n-am vazut in viata mea traseu mai frumos pentru alergare decat acesta. Apoi mananci din toate felurile acelea delicioase, gatite in bucataria castelului, exclusiv din ingrediente crescute in curtea sa. Te imprietenesti si razi cu ceilalti alergatori la un pahar de vin, dupa cursa. Si, in plus, faci si o fapta buna, caci o parte din biletul de inscriere reprezinta o donatie pentru renovarea teatrului @unteatru . Noi 4 vom fi acolo! @jidveiromania @castelulbethlenhaller.jidvei

29 aprilie ne-a găsit cu soare, liliac înflorit în grădină și entuziasmul revederii cu copiii care au adus atât de multă bucurie în Casa Vintilă Brătianu. A fost a doua întâlnire din cadrul proiectului Casa Cuvintelor, mai precis „Cercul micilor cititori din cartier”. @danarogoz le-a citit, au râs, au fost împreună în joc și joacă, iar carnetelele de cititori au strâns mai multe ștampile, motivându-i să culeagă cât mai multe lecturi deschizătoare de lumi frumoase. O dată pe lună, copiii și părinții cartierului Ioanid-Icoanei, împreună cu vecina lor iubitoare de cărți pentru copii, @danarogoz , se întâlnesc la Casa Vintilă Brătianu, într-o bibliotecă parcă ruptă din povești, care se gătește să îi primească și să își vadă sensul împlinit. Mulțumiri @mottom_kids & @mamele.din.cartier #casacuvintelor #casavintilabratianu #cerculmicilorcititoridincartier

Vreau tare mult sa ne vedem la teatru, asa ca va las seria spectacolelor care urmeaza in aceasta luna: 16 mai - "Domnisoara Iulia" regia Andrei si Andreea Grosu, in noul sediu @unteatru [bilete prin mystage] 19 mai - "Domnisoara Iulia" in cadrul Festivalului International de Teatru de la Alba Iulia 25 mai - "Proof" regia Andrei si Andreea Grosu, la Teatrul Natiei din Ploiesti [bilete prin iabilet] Ne vedem? 🫶

Dopuri de urechi. Imi venise ideea geniala de a-i cumpara tatalui meu dopuri de urechi. Imi spusese ca nu poate dormi bine din cauza zgomotelor aparatelor care il tineau in viata in sectia de ATI. Asa ca exact acum 12 ani, de dimineața, am iesit fericita din farmacie cu dopuri de urechi! Ca si cand, gata, treaba era pe jumatate rezolvata! Urma sa fie bine, clar! Urma sa doarma linistit! La ora doua, am intrat la el in salon si mi-a zambit cand m-a vazut intrand triumfatoare, tinand in mana punguta mea cu dopuri de urechi. Sunt sigura ca le-ar fi incercat in noaptea aceea, daca nu ar fi stiut atat de limpede ca urmeaza sa moara in mai putin de 3 ore. Ne-a spus-o, abrupt, si evident ca n-am crezut-o. Pentru ca eu reusisem sa astup fisura aia in Univers prin care se strecura incet-incet Moartea, de la o zi la alta, de la o ora la alta, cu niste amarate de dopuri de urechi! Gasisem o solutie, o iesire din absurdul pe care il traiam. Ii adusesem dopurile, deci faceam ce trebuie! Am fugit in parcarea spitalului si m-am muls cu o pompa electrica in masina, inghesuita pe scaunul din fata, ca sa ii trimit lui Vladut un biberon cu lapte. Caci exact acum 12 ani, micutul meu implinea 10 saptamani de viata. Si in loc sa il sarbatorim pe el, il plangeam pe tata. Dar trimiteam laptele ala acasa, deci faceam ce trebuie! In fata spitalului, eu si fratii mei cred ca am fost mai uniti ca niciodata. Ne regaseam unul in tristetea, furia si disperarea altuia. Ne agatam unul de celălalt si ne imparteam la 3 durerea, cum imparteam o ciocolata in copilarie. Iar in felul acesta supravietuiam durerii, deci faceam ce trebuie! Dar n-a mers. N-a mers nimic. Si tata a murit exact acum 12 ani.

Nu stiu cum sa va zic, dar noi am ajuns deja la etapa in care Lia ne scoate la proiectia filmului ei! Acum cateva zile, alaturi de echipa filmului, cu Liuca in brate si Radu langa, am vazut prima proiectie a scurtmetrajului regizat de Madalina Constantin, pentru care micuta noastra a filmat anul trecut. Pe durata vizionarii, eu am avut foarte mari emotii, in timp ce ea a fost foarte relaxata. La final, in schimb, eram amandoua tare mandre. Stiti cum zic toti parintii: "Nu ca e a mea...", dar e minunata si pe marele ecran! Abia astept sa o vedeti si voi! Felicitari, @madalina1465 ! Sa ajunga la un public cat mai numeros! 🙏

Nu stiu daca voi ati trecut vreodata prin genul acesta de proces, deci nu stiu cat de ciudat o sa vi se para ce urmeaza sa va povestesc. Pe scurt, terapeuta mea ma întreabă aproape la fiecare sedinta cum se simte o anumita emotie in corp. Si la ultima sedinta, am realizat ca de fapt eu sunt foarte rar conectata cu corpul meu. Atentia mea este concetrata pe ceilalti, pe program, pe tot ce trebuie sa fac, pe exterior. Nu stiu cum, dar parca si cand ma uit la mine in oglinda, nu ma uit cu adevarat la mine, nu ma conectez real cu mine, ci parca e acolo o alta persoana pe care eu doar o verific repede daca s-a imbracat ok, daca parul si machiajul sunt si ele decente, si apoi am fugit pe usa afara din casa! Uneori, abia seara, inainte sa adorm, imi dau seama cat de tensionat e corpul meu si ca e ok, e momentul sa imi relaxez umerii... hai, usor, Dana... si atunci ma scufund in perna si abia dupa pot adormi. Asadar, am realizat ca in afara orelor de terapie, in care sunt incurajata sa descopar cum se simte o anumita emotie in corp, in afara repetitiilor si spectacolelor de teatru care, de asemenea, ma obliga sa raman conectata cu corpul si emotiile mele, doar orele de pilates reformer imi mai aduc astfel de momente atat de importante, atat pentru sănătatea fizica, cat si pentru cea psihica. Merg la @studiotei29 cat de des pot pentru ca in timpul exercitiilor ghidate de antrenorii lor minunati devin in sfarsit constienta de fiecare muschi, incheietura, respiratie, tot. Si pentru ca mie asta imi face tare bine, va recomand si voua din tot sufletul. Deci, ne vedem la antrenamente?

Mirror mirror …. #makeup @alexandracraescu #hair @alexandra_ujv 📍 Seen at @endorphinlab.ro

N-am avut o zi prea grozava azi, asa ca postez aceste imagini, ca sa imi mut atentia spre lucrurile care ma fac fericita. Si da, am fost fericita la Gala Premiilor GOPO din acest an. Mi-am adus aminte cum la primele editii eram invitata doar in calitate de "vedeta PRO", si nu de actrita. Aveam rezervat un loc pe undeva pe sus, printr-o loja a TNB, iar de acolo ma uitam la randurile de jos, din fata scenei, unde erau colegele mele de facultate, actrite. Si simteam ca ceva trebuie sa fi gresit eu de nu sunt alaturi de ele, acolo unde imi doream si simteam ca trebuie sa fiu. Asa ca in ultimii 15 ani, stiind exact ce vreau de la profesia aleasa si pentru ce trebuie sa muncesc, am revenit la GOPO ca actrita in multe proiecte de film nominalizate sau premiate. Si ce sentiment frumos! Ba chiar si ca actrita nominalizata pentru rol principal, in filmul MO. Am simtit cum, incet - incet, de la an la an, imi castig din nou locul, la propriu si la figurat, printre colegii mei de generatie, cu care imi doresc enorm de mult sa joc si in continuare. Asadar, atunci cand "viata bate filmul" si ma pune sa trec prin tot felul de situatii, ma gandesc ca, iata, am multe alte motive de fericire. Printre ele fiind chiar cel de a juca in filme sau in teatru, alaturi de oameni extraordinari, pe care ii admir si pe care am sansa sa ii reintalnesc an de an la GOPO. Felicitari tuturor nominalizatilor si castigatorilor din cei 20 de ani de cand exista Premiile GOPO. E emotionant si extrem de onorant sa imi gasesc locul printre voi. Foto: @xto4studio @sabinacostinel @premiilegopo